Zavaidoc torrent

Mahalaua Mon Amour. Tudor Gheorghe WebAnalytics solution by. WebAnalytics solution by. Augusztus 19 a Augusztus 20 a Cata - mondta. Augusztus 29 a Augusztus 30 a 1: Augusztus 30 a Mario - mondta. Silviu - mondta. AEA - mondta. Tudor - mondta. November 11 a 9: November 11 a ADINA - mondta.

Cristi rm. Valcea - mondta. Adriian - mondta. Cosmin - mondta. Dan - mondta. Paulorossi - mondta. Francisc - mondta. Lauras - mondta. Minden, amit - mondta. Andrada - mondta.

KhnumDC - mondta. Ionut - mondta. Mary - mondta. Augusztus 7 a Denis - mondta. Julian - mondta. November 1 a Mircea - mondta. November 4 a 3: Axyy - mondta. AdrianGudus - mondta. December 3 a RUSZ - mondta. Augusztus 16 a Mario sorin - mondta. Nicu - mondta. Edmond - mondta.

Cristian Cismaru - mondta. Internet Archive's 25th Anniversary Logo. Search icon An illustration of a magnifying glass. User icon An illustration of a person's head and chest. Sign up Log in. Web icon An illustration of a computer application window Wayback Machine Texts icon An illustration of an open book.

Books Video icon An illustration of two cells of a film strip. Video Audio icon An illustration of an audio speaker. Audio Software icon An illustration of a 3. Software Images icon An illustration of two photographs.

Images Donate icon An illustration of a heart shape Donate Ellipses icon An illustration of text ellipses. Jean Moscopol - melodii vechi 1 Movies Preview. It appears your browser does not have it turned on. Ma voi retrage si voi scrie, dar tare ma tem ca voi scrie mai degraba proza. Poezia care e in mine se va revarsa firesc in proza.

Am un nebun in casa si ajunge unul in familie, fi-miu. Eu n-am timp de asa ceva. Stiu, e o sursa fantastica de informare, dar pentru mine nu reprezinta nimic. Desigur, ma flateaza ca munca mea nu e in zadar, ma bucur ca sint downloadat de pe internet, dar nu dau din coada, vorba lui Arghezi. Este un spectacol dedicat acelor poeti care s-au chinuit sa puna caramida peste caramida, ca sa priceapa romanul mai usor.

Au fost oameni care si-au depasit cu mult timpul. Daca vezi cum scria Miron Costin sau Dosoftei, apoi dupa de ani, cum scriau altii, te crucesti. De asemenea, si Eminescu si-a depasit in toate starile vremea. Pentru ca atunci a fost o explozie de inteligenta si de cultura romaneasca, care nu s-a mai intimplat niciodata.

A fost un fenomen. Vezi, eu am fost contemporan si prieten cu marii poeti ai generatiei mele. Apoi le cintam.

Am fost contemporan cu ei si le-am simtit ritmul lor interior, starea creativa. Ne intilneam toti, timp de o saptamina. Ca si ei au fost nebuni, n-au fost normali. Trebuie sa tisneasca un pusti care sa exprime ce vorbeste generatia asta. Insa eu am pornit o chestie din interior, neimitind pe nimeni, iar ei incep cu artificii exterioare, cu hip-hop, cu underground-uri. Pentru el lucrez eu un manual alternativ. Iar restul, trebuie sa invete. Elevul din clasa a IX-a sa nu mai chiuleasca de la lectile despre cronicari.

Si eu am fugit, pentru ca n-am avut profesori care sa ma faca pasionat de nebunia cronicarilor. Iar acum, m-a batut Dumnezeu, om batrin, sa pledez pentru cronicari. Trebuia sa vina cineva care sa aiba curajul s-o spuna. Si acum sint cenzurat, dar acum ma cenzurez eu. Pentru ca asa mi se pare ca e corect, nu trebuie sa spunem chiar tot ce ne trece noua prin cap. Peste tot eu cred ca este nevoie de cenzura, nu una ideologica, ci una a bunului simt, care functioneaza in toata lumea, numai la noi apare fiecare si spune ce vrea.

Niciodata nu trebuie sa te iei dupa public, nu m-am luat in viata mea. Daca te iei dupa public, ajungi sa cinti manele. Publicul nu doreste sa gindeasca, ci sa-i daiceva ce sa-i placa. Sa vegeteze in scaun si sa-i faca placere. Dar se poate face acest lucru si fara sa faci compromisuri de la un anume rafinament intelectual. Eu asta am facut toata viata mea si asa mi-am cistigat respectul.

Daca te cobori la public, nu te respecta. Ca artist, n-ai voie sa te tragi de sireturi cu publicul. El trebuie sa se uite la tine cu respect. Ideea asta impecila de a te urca pe scena, de a face poze cu artistul de git, asta e o mirlanie, o prostie.

N-am fost de acord niciodata. Este felul meu de a fi. Imi daruiesc sufletul pe scena, imi dau lacrimile cint cint, o fac din toata inima, pentru ei, sa se simta bine. Si sintem chit. Asta e drama actorului de provincie. Nu am timp de pierdut. Mi-a dat Dumnezeu acest har de a o putea exprima, iar eu comunic numai ce aud.

Rasuna un acord de chitara catre sala umpluta pana la refuz. Asa incep spectacolele lui Tudor Gheorghe…. La Tudor Gheorghe totul este miscare. Se trezeste inainte de prima raza de soare si se intoarce acasa mult dupa caderea intunericului. Ziua lui incepe totdeauna brusc. Barbieritul la sange, obicei de pe vremea studentiei, o cana mare de cafea fierbinte pentru Georgeta, sotia lui…. Apoi incepe sa povesteasca despre el.

A avut intuitia sa abandoneze mirajul perfectionismului muzical. Nu s-a vrut decat un actor care reciteste poezia mare. Nu fac parte din showbiz. Textele mele muzicale pe care le torn in tiparul poetic sunt foarte departe de ceea ce ii transforma pe oameni in vedete. Bataios, dar extraordinar de sensibil, de o sensibilitate vecina cu romantismul veacurilor trecute, maestrul a trecut prin tot ce a fost mai greu in drumul sau artistic. A terminat Institutul de Teatru cu nota 10 si s-a intors la Craiova, desi putea sa ramana la orice teatru din Capitala.

Si pentru ca sa impresionez, mi-am zis sa montez un spectacol de poezie. Da, dar poezie n-ar fi stat lumea sa asculte vreme de cateva ore, asa ca am spus ca o voi canta. De fapt, o voi insoti cu muzica. Parea ciudata si hazardata o astfel de punere in scena, dar am vrut sa fiu un aed al vremurilor moderne.

Am cantat cu orchestre simfonice, cu taraf lautaresc, dar taraf clasic adevarat, din cel cu patru instrumente, am pus poezie pe muzica singur, doar cu propria-mi voce, cu orchestra folclorica sau cu un cor bisericesc, versuri zguduitoare scrise prin marile temnite comuniste, ba chiar ma gandesc acum sa cant marsuri patriotice cu Fanfara Reprezentativa a Armatei si sa fac un spectacol de versuri spuse pe muzica lui Dimitrie Cantemir.

Multi or sa se inchine daca aud de asa ceva, dar sunt convins ca va fi un succes, asa cum au fost si toate celelalte de atatia ani incoace. Fiindca muzica buna nu apartine unui singur gen. Tudor Gheorghe. Olteanul Tudor Gheorghe. Moldova e mare, Moldova de Nord e Bucovina, care a stat mult sub austrieci. Se simte de cum intri. Transilvania a fost acolo. La noi au fost turcii.

Apropo de orgoliu. Acum, echipa ba e a lui Dinel Staicu, ba e a lui Mititelu…. Asta nu e nimic! Zamfir a transfigurat folclorul. Enescu l-a transfigurat cu genialitate.

Oriunde vrei. Juniorii de la Craiova sunt extraordinari. Tudor Gheorghe: De exemplu cei din Canada sunt cu totul altfel. Spectacolele mele au un anumit mesaj. Spectacolele mele nu sunt relaxante. Am avut un prim spectacol, unicat la acea vreme. M-au revazut de-a lungul anilor si ma urmaresc si astazi. Publicul meu a ramas publicul meu. Asta e performanta cu multe semnificatii. Poarta e deschisa, dar nimeni nu vine dupa mine. Tudor Gheorghe: Asa cum am spus, nu vine nimeni dupa mine, desi poarta e deschisa.

Tudor Gheorghe: Este mult kitsch. Nu o cenzura politica, de mesaj, ci o cenzura a bunului simt. Lumea, satula de kitsch, de pornografie culturala, simte nevoia adevarului artistic. Sunt contemporan cu muzica de astazi, prin fiul meu care are 30 de ani. Tudor Gheorghe: Prefer manelele hip-hopului.

Textele nu sunt de mari poeti si muzica nu exista. Hip-hopul e o forma importata. Am auzit la hip-hop-ul american texte de o poezie extraordinara. Daca acesti intelectuali ar fi de pe o alta lume, poate ar fi avut dreptate. De ce n-ati ramas? Dar sa nu uitam ca nimeni nu a plecat de bine. Dar nu toti vor sa recunoasca. Cei realizati socio-profesional, care traiesc asezat, au realizat ceva, vorbesc frumos, cu nostalgie si cu dor de locurile natale, de profesori, de scoala, de anii de munca.

N-as mai putea sa fac spectacolele mele. E un spectacol greu de digerat, dar care zguduie constiinte. Tudor Gheorghe nu mai are nevoie de nici o prezentare. De sub mustata lui de haiduc batran au aparut fara retineri atat cuvinte dure tintite catre Mircea Cartarescu sau catre conducerea Ministerului Culturii, dar si vorbe blande despre mama si despre satul sau natal.

Vlad Mixich l-a surprins pe acest artist deosebit chiar in momentul vulnerabil dinaintea intrarii pe scena: momentul daruirii maxime. Astazi, Tudor Gheorghe ofera cititorilor HotNews nu doar muzica, ci, mai ales, sinceritatea sa.

Vlad Mixich: Cautand numele lui Tudor Gheorghe pe site-urile de descarcat muzica, veti constata ca o multime de persoane au pe computerul personal muzica dumneavoastra. Tudor Gheorghe: Da stiu, mi s-a mai spus, dar eu nu am nici un fel de relatie cu computerul. L-am izgonit pur si simplu din existenta mea. Tudor Gheorghe : N-am timp sa ma ocup de asa ceva, eu trebuie sa ma ocup de problemele mele care se trag din scriitura pe hartie. Pentru ca am iesit de mai multa vreme din spatiul showbiz-ului, proiectele mele in general sunt indreptate catre cultura si catre educatie.

Informatia se face prin computer dar educatia si cultura nu se face pe site-uri. Drept pentru care nu am avut vreme…si mai si traiesc in casa cu un profesionist al genului ca sa zic asa — baiatul meu care stie orice despre asta.

Tudor Gheorghe: Am primit cadou discuri descarcate cu muzica mea de pe Internet rade.